Unul dintre cele mai spectaculoase sporturi extreme aeronautice ce se pot practica in toate anotimpurile este zborul cu parapanta.
O parapanta este o aripa nerigida, gonflabila, care permite unei persoane ca dupa lansare sa pluteasca pe curentii de aer precum o pasare.
Utilizand cele mai performante materiale aceasta imbina siguranta unei parasute cu designu
l unei aripi moderne ceea ce rezulta intr-un aparat de zbor foarte usor de lansat, de pilotat si de aterizat.
Parapantismul este o ramura noua a sporturilor aeriene, care ofera cea mai usoara si probabil cea mai atractiva metoda pentru oricine de a realiza stravechiul vis al zborului cu mijloace proprii. Regulile de baza sunt usor de invatat.
Din aceeasi clasa fac parte si zborul cu deltaplanul care e ceva mai solicitant fizic, paramotorul care necesita un motor si o elice pentru a genera mai multa putere de zbor, Parapantismul poate fi asemanat doar in anumite limite cu parasutismul clasic – sport in care se pune accent pe cadera libera dintr-un avion aflat la mare inaltime, echipamentul fiind comparabil in aparenta dar nu si ca performanta sau constructie.
Un alt sport extreme este saltul cu parasuta de pe obiecte aflate la sol adica poduri înalte, cladiri sau altele, practica ce nu poate fi comparata cu parapantismul.
Parapantistul se lanseaza in aer coborind in viteza panta unui deal, in contra-curentul pantei, pina cind voalura se umfla deasupra capului sau, si il ridica de pe suprafata pamintului. Unul din cele mai importante puncte de atractie ale parapantismului este simplitatea sa, de la echipament la tehnica de zbor.
Echipamentul necesar
“Aripa” parapantei ( parapanta ) este o tesatura de nylon sau dacron cantarind pina la 15 kg, constituita dintr-o serie de celule paralele umflate de aer, la care sunt legate o serie de fire subtiri foarte rezistente care sustin pilotul, fiind prinse de harnasamentul acestuia.
Echipamentul este simplu, relativ ieftin in comparatie cu orice alt mijloc de zbor, foarte usor de transportat si pastrat fiind necesar doar un colt al masinii sau un rucsac care poate fi carat in spate cu mare usurinta.
Echipament de baza: imbracaminte sport (usoara), protectie la vant, casca de protectie, parasuta de rezerva, anvelopa, hanul sau seleta, chingile de sustinere la care se mai adauga statie radio, aparatul foto si altele.
Acest sport nu este recomandat pentru peroane cu probeme de inima/psihice/de mobilitate/rau de inaltime sau altele de acest gen.
Daca nu ai mai zburat cu parapanta pana acum ai varianta tandem, zburand alaturi de o persoana pregatita si cu un echipament special construit pentru a sustine 2 persoane. Se pot face cursuri de zburat cu parapanta, urmeaza sa adaugam pe site si o lista cu firmele care ofera astfel de cursuri.
De evitat:
– viteza excesiva a vantului sau furtuna. Este recomandat ca zborul cu parapanta sa nu se efectueze la o viteza a vantului mai mare de 24 km/h. In conditii de furtuna creste riscul de prabusire in timpul zborului, de asemenea decolarile si aterizarile se efectueaza cu dificultate si risc mare de accidentare a parapantistului sau deteriorare a echipamentului.
– conditii ploaie sau zapada. Parapanta fiind realizata din material tesut absoarbe umezeala astfel devenind greu de controlat, instabila, zborul putatd si intrerupt fara voia parapantistului in orice moment
– turbulentele, dusmanul numarul 1 al zborului cu parapanta: indicate intr-o anumita masura de aparitia norilor de tip cumulus sau formarea norilor cumulo-nimbus (furtuna).
– directia vantului nefavorabila decolarii sau aterizarii. Decolarile cu vant din spate trebuie evitate cu orice pret.
Locuri in care se poate practicat zborul cu parapanta:
– Masivul Postavaru – Poiana Brasov, altitudine fata de locul de aterizare: 650m. Recomandata pentru pilotii cu un minim de zbor de 2-3 ani.
– Piatra Craiului
– Codlea judetul Brasov
– Dealul Lempes – Sampetru Brasov
