Mont Blanc | part 2. Drumul pana in Franta la St Gervais les Bains, 24 august 09

0

mont blanc | harta traseu“M-am intalnit cu Marius in jurul pranzului inainte de plecare ptr a verifica situatia kilogramelor fiecarui bagaj. A fost o grija in plus. Fiecare putea sa aiba asupra lui bagaje de cala in greutate totala de max 20kg iar in cabina max 8kg. Oricum nu puteam cara mai mult.

Am renuntat la multe lucruri precum mancare, haine si incaltaminte suplimentara. In plus ptr siguranta si din  lipsa de spatiu am apelat si la stratagema de a incalta bocancii in aeroport. Fiecare pereche avea aprox 2kg si ocupa un volum mult prea mare pt a fi introduse in rucsaci. Zis si facut. Fiecare avea in spate exact ce ii era necesar si in acelasi timp sub 20 kg.

Daca e sa dau niste detalii tehnice lista la plecare a continut:

– articole de uz comun: un cort cu cuie normale +ancore de zapada, fiecare cu saltea si sac de puf, un aragaz si butelie de benzina, vase,
– articole de imbracat: suprapantaloni, geaca de iarna, geaca de puf, pantaloni si bluza de polar, caciula, cagula, manusi si supramanusi, ciorapi grosi, haine de dormit
– articole impotriva razelor UV: ochelari de soare, crema antisolara, sapca
– articole de siguranta: piolet, o coarda de 15m, 2 carabine, coltari, lanterna/frontala, aparat de purificat apa, briceag
– articolede igiena personala: detegent, PD, periuta, sampon.
Lista s-a completat dupa ce am ajuns in Franta la St Gervais les Bains.

Dupa ce ne-am cantarit si para cantarit, am dus totul in masina si am plecat la aeroport. Avionul pleca in jur de 16, asa ca nu mai puteam da vina pe faptul ca nu ne-am baut cafeaua sau n-am mancat dimineata. Eram cu toti sacii in caruta. Dupa traditionalele pupaturi de pe peron si urari de marire din partea lui Mihai, zis si “fratello”, am purces la drum. Un nene care facea parte din personal ne-a bandijonat fedeles cei 2 mega ruxaci cu o folie transparenta. Nu mai erau de recunoscut cand i-am suit pe caruciorul de transport.

Dupa ce-am scapat de corvoada, eliberati fiind de ghiulele, ne-am repezit la zona duty free sa achizitionam niscaiva visichi. Stii cum e la mari altitudini, frig nu gluma.
Nu se vindeau bauturi spirtoase in Aeroportul International HC. Incredibil dar adevarat. Am plecat cu coada intre picioare si o poveste fara sens relatata de vanzatoarea de la standul de vinuri.

Despre drum nu am de povestit decat 2 lucruri:
– aterizare perfecta a pilotului de la compania Baboo,
– am vazut Venetia de sus; arata ca un peste gigantic

Dupa o ora juma’ de zbor ne-am pomenit in pretioasa Elvetie, la Geneva. Ne facusem planul sa mergem cu trenul pana la St Gervais in Franta numai ca am ajuns in urma ultimei curse din ziua respectiva. Ne bazam foarte tare pe faptul ca acolo totul e facut sa functioneze ca si ceasurile; din pacate de data asta n-a fost asa.

Nu am inteles de ce ptr a calatori 90 km trebuie sa schimbi in cel mai bun caz 4 mijloace de transport. Pai sa va explic. Dupa ce am iesit cu ghiulelele in carca din aeroport am facut cel mai de bun simt gest: am intrebat la tejgheaua de INFO. Culmea ironiei acolo o cucoana de mai mare dragul ti-era. Nu era ea vre-o zana dar la capitolul amabilitate si informatii era cea mai buna din parcare. Cu mare rabdare ne-a explicat fiecare pas. In plus s-a dus inapoi in aeroport sa ne ia niste tichete ptr trasnportul public urban, care in Geneva era gratuit. Mai pe scurt am luat un tren naveta din aeroport pana in gara din oras(Geneve Cornavin); de acolo ne-am mutat cu un tranvai undeva in estul orasului (Geneve Eaux Vives) de unde am luat un tren regional pana la Annemasse, localitate franceza unde iarasi am schimbat trenul cu ultimul catre St Gervais le Fayet.

Toata distractia a durat doua ore si ceva. Nu-mi venea sa cred ca e posibil asa ceva. In Romania sigur primeai niste indicatii care sa te trimita cu oistea in gard. Pe langa toata tevatura partea interesanta a fost ca ultimul tren pe care l-am luat a fost singurul pe care a trebuit sa-l platim (in tren la conductor bineinteles): 12 euro de persoana.

Daca voiai puteai sa platesti si cu card! Vazand ca am iesit la “luminis” ne-am delectat pana la destinatie cu peisajele care se perindau prin fata ochilor; relieful devenea din ce in ce mai accidentat pe masura ce inaintam.

mont blanc | st gervais le fayetFinally am ajuns la Saint Gervais le Fayet. Ne tot intrebam ce-o fi cu titulatura din coada numelui orasului. Ne-am gandit ca o fi una dintre garile orasului cum e si la Ploiesti. Gresit! Era intradevar o alta localitate situata la vreo 300m diferenta de nivel mai jos fata de St Gervais les Bains. Pana acolo ducea calea ferata, nu mai sus. La prima vedere parea ca nu e mare distanta; doar 4 km…

Noi aveam rezervare intr-un hotel din St Gervais les Bains ptr seara aia. Ne gandisem ca era mai bine sa avem un loc de odihna asigurat in prima zi mai ales ca stiam ca ajungem tarziu. Totusi pana la locul faptei mai era destul de mers. Ne-am asezat frumos langa gara in locul marcat cu TAXI station. Am stat noi o vreme fara sa vedem nici urma de taxi. Mai erau doua persoane care sedeau cu noi pe bancuta dar rand pe rand a venit cate o masina care i-a dus la locul lor. Noi tot acolo.

La un moment dat apare un autobuz in statia de autobuze aflat nu departe. Cand l-am intebat ce caut, omul a zis foarte simplu: “Pai sunati daca vreti sa vina!” M-am uitat cam chioras la el si mi-a venit in minte inca un gand de multumire fata de doamna de la aeroport. Ne strecurase pe langa harta Genevei si o cartulie despre St Gervais. Am luat-o intr-o doara cu gandul ca mai avem de carat cateva sute de grame in plus. Cat de utila ne-a fost. In cartulie intradeva era o lista de companii de taxi. Noroc ca aveam activat roamingul si …foarte important, la a 3-a incercare am dat de un frantzuzache care a raspuns si stia si cateva vorbe in limba lui Shakespeare. A venit in fix 15 minute cum a zis. Deja era noapte iar in gara NIMENI.

Salvatorul nostru cu patru roti, dl Olivier a facut toti banii (adica 20 euro). Nu stiu cum am fi reusit noi sa ajungem la destinatie cu 300m mai sus. Cred ca ne-ar fi luat toata noaptea. Dzeu sa-i dea sanatate doamnei de la aeroport. Fara ajutorul ei ma si vedeam dormind pe peron pana a 2-a zi.

In sfarsit ajunsi la pensiunea Alpin Capucines ** am rasuflat usurati ca suntem la loc sigur, adica cu un pat la orizont. Camera stramta ca peste tot in Franta, cu dus plasat intr-un colt improvizat, totusi era ca raiul pe pamant dupa ce intampinasem atatea necunoscute.

A urmat masa de Bienvenue pe o terasa la doua cladiri mai departe. Fiecare a infulecat ce-a poftit. Usor amestecati la ganduri si euforici ne-am retras la miez de noapte.

Mai urma o zi plina de necunoscute cel putin pentru mine peste doar cateva ore de somn.”

Te gandesti la o bicicleta?
DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ